Întrebare: Este educația multilingvă compatibilă cu metoda Montessori și, dacă da, cum ar trebui abordată?
Răspuns: Există o multitudine de dovezi științifice disponibile cu privire la un fapt observabil care, fără îndoială, a existat încă de la apariția limbajului ca instrument uman. Este vorba despre fenomenul unic conform căruia copiii, în primii șase ani de viață, absorb fără efort și în mod fidel limba din mediul lor, cu toate complexitățile și nuanțele acesteia. În plus, dacă un copil se naște într-un mediu multilingv, el este capabil să absoarbă, de asemenea, fără efort și la perfecție, două sau mai multe limbi.
Un alt fenomen este acela că copiii vin pe lume cu nevoia vitală de a comunica cu cei din jurul lor. În consecință, limba, cel mai explicit mijloc de comunicare al speciei umane, exercită o atracție irezistibilă asupra copiilor, chiar din momentul în care se nasc. Dacă ne dorim să devină multilingvi copiii noștri, aceste două fenomene sunt elementele esențiale de care trebuie să ținem cont, și anume capacitatea lor de a absorbi limbi diferite și impulsul interior puternic de a comunica.
Prin urmare, este necesar ca în mediul copilului să existe persoane cu care copilul dorește sau are nevoie să comunice, care vorbesc limbi diferite. Copiii le vor învăța pe acestea în mod firesc. Cu toate acestea, există o particularitate foarte importantă care trebuie luată în considerare: toate persoanele trebuie să se adreseze copiilor în limba lor specifică și în nicio altă limbă. Aceasta este o condiție sine qua non pentru ca ei să asimileze structura și modelele fiecărei limbi. De exemplu, într-o familie în care tatăl este francez și mama britanică, tatăl trebuie să comunice cu copilul în franceză, iar mama în engleză.
Într-un mediu Montessori pregătit ar trebui să existe persoane care vorbesc limbi diferite astfel încât copiii să devină multilingvi. Lecțiile sporadice nu sunt de mare folos, deoarece învățarea numelor, a poeziilor și a altor cuvinte nu are impactul necesar pentru a asimila o limbă în totalitate. În plus, studiile longitudinale care compară copiii care au beneficiat de cursuri formale de limbi străine de la o vârstă fragedă (șase ani) și adolescenții care au fost familiarizați pentru prima dată cu limbile străine la vârsta cuprinsă între 14-16 ani arată niveluri relativ similare de competență lingvistică la vârsta de optsprezece ani.
Copiii sunt avizi în ceea ce privește limbajul. Este imperativ ca limbajul adresat copiilor să transmită sens, să aibă un context și să fie bogat, precis și frumos. Utilizarea unui limbaj sobru și simplificat cu copiii este un afront adus inteligenței lor și o lipsă de respect față de sensibilitatea lor estetică. De asemenea, subminează căutarea intrinsecă a perfecțiunii, care face ca precizia și exactitatea să îi atragă irezistibil.
Este util să realizăm că, până la vârsta de șase ani, copiii absorb limba fără efort. De la șase la doisprezece ani, ei sunt capabili să învețe o limbă la perfecție, cu o ușurință relativă, cu condiția să fie integrați într-un mediu în care limba respectivă este vorbită. După doisprezece ani, învățarea unei limbi necesită un efort considerabil.
Un alt aspect interesant este faptul că copiii care sunt bilingvi sau multilingvi încă din primii ani de viață își vor păstra capacitatea de a învăța limbi noi pe tot parcursul vieții.
Într-adevăr, sunt multe de spus în favoarea școlilor multilingve, pentru că fiecare limbă aduce cu ea etosul grupului său uman. Lumea noastră are mare nevoie să înțeleagă alte voci, alte puncte de vedere.
Comunicări AMI – 2-3/ 2002, pag. 67-68
