Întrebare: Care este abordarea Montessori față de copiii stângaci, în special în ceea ce privește scrisul?
Răspuns: Maria Montessori nu a făcut nicio diferență între copiii dreptaci și copiii stângaci. Ea a subliniat importanța dezvoltării depline a mișcărilor motorii, lăsându-l pe copil să aleagă intuitiv ce mână ar folosi mai confortabil. Liderul de clasă ar trebui să acomodeze un copil stângaci stând pe partea stângă a acestuia atunci când face o prezentare.
Maria Montessori a dezvoltat idei distincte despre pregătirea indirectă și directă pentru scris (și citit) care duce la „explozii”. Ea a făcut legătura între mână și inteligență. Folosirea instrumentului de scris este atât o activitate motorie, cât și una intelectuală, mintea ghidând mâna. Într-adevăr, în multe limbi, verbele pentru înțelegerea intelectuală sunt similare cu capacitatea de a ține ferm ceva în mână.
Pregătirea indirectă
În accepțiunea Mariei Montessori, „scrisul este un act complex” (Descoperirea copilului). Pentru ca un copil să „explodeze” în scris, trebuie îndeplinite două condiții majore:
1)Mișcarea motorie trebuie să fie rafinată astfel încât să poată manipula instrumentul de scris, precum și să deseneze diferitele forme ale diferitelor litere ale alfabetului. Pe parcursul întregii zile, copilul își antrenează mâna. Exercițiile de viață practică ajută la dezvoltarea coordonării mână-ochi. Acestea necesită utilizarea degetelor folosite în scris, iar activitățile senzoriale precum turnul roz sau blocurile cilindrice pregătesc copilul să țină creionul în mod controlat iar exercițiile tactile încurajează o atingere ușoară. Există numeroase oportunități de a mânui și manipula obiecte mici și mari, ușoare și grele. Astfel, mediul Montessori oferă copilului multe posibilități de a-și dezvolta și perfecționa mișcarea motrică, esențială pentru mecanismul scrisului.
2)Intelectul copilului trebuie să fie capabil să facă un efort determinat. „O condiție necesară pentru a scrie este să ai ceea ce se numește o mână fermă, adică o mână sub controlul voinței.”… ”O mână fermă… este ceva care precede capacitatea mâinii de a desena o figură; este capacitatea de a o mișca pentru un scop specific, de a o putea ghida într-un mod precis. (Descoperirea copilului, pag. 205-206). Maria Montessori subliniază faptul că înclinația naturală a copilului de a repeta o acțiune până când aceasta este perfecționată este un factor important.
Pregătirea directă
Într-un mediu Montessori, copilul întâlnește multe activități care îi dezvoltă și abilitățile de scriere. Incastrele de metal oferă mâinii abilitatea de a mânui instrumentul de scris, de a dobândi o atingere ușoară și de a se menține în limite strânse. Literele din glaspapir – prezentate împreună cu sunetul literei – îi permit să asocieze sunetele cu simbolurile corespunzătoare prin intermediul mișcării musculare și al memoriei vizuale. Alfabetul mobil îi permite să reproducă în simboluri grafice sunetele analizate. Alte exerciții de scriere demonstrează poziția fiecărei litere în raport cu celelalte; punctuația și majusculele stabilesc conceptul de structură a scrierii și ordinea cuvintelor; scrierea liberă îl încurajează pe copil să își clasifice experiențele și îl ajută să își relateze gândurile și ideile.
Nu numai că dezvoltarea mâinii este importantă pentru scris, ci dezvoltarea acesteia este o parte intrinsecă a omului însuși. În viziunea Montessori, „îndemânarea mâinii omului este legată de dezvoltarea minții sale și, în lumina istoriei, o vedem legată de dezvoltarea civilizației. Mâinile omului exprimă gândirea sa, iar din momentul primei sale apariții pe pământ, urme ale muncii sale manuale apar și în evidențele istoriei”. (Absorbent Mind, pp 138, Clio Montessori Series, 1988)
Comunicări AMI – 4/2003, pag. 43-44
