Rubrica a fost preluată direct din Daily Telegraph (Londra), care a relatat, la 29 ianuarie 1936, că „Mintea copilului, în special dezvoltarea sa în primii opt ani”, a fost discutată de delegații care au participat la cea de-a patra conferință bienală privind sănătatea mintală de la Westminster. Printre vorbitori s-a numărat Dr. Maria Montessori, fondatoarea celebrului sistem de educație Montessori, care a revoluționat educația copiilor. Într-o lucrare intitulată „Acei primi opt ani”, Dr. Montessori a abordat diferențele dintre activitățile copilului și cele ale adultului.”
Întrebare: De ce un copil spală o masă?
Răspuns: „Pentru a o face curată?” “Greșit”, spune Dr. Montessori și explică. „Scopul unui copil atunci când spală o masă, de exemplu”, spune ea, ”nu este, ciudat să spun asta, să o facă curată. Adevăratul său scop este să spele, deoarece nevoia intensă a unei perioade senzitive îl va determina să repete în continuare o anumită acțiune până când o va stăpâni, dar răbdarea adultului se va epuiza în acest proces.” Această caracteristică este de cea mai mare importanță pentru înțelegerea diferenței dintre psihologia adultului și cea a copilului. Adultul plictisit care spune „Ai făcut destul asta, acum încetează.” pronunță sentința la moarte asupra vieții interioare a dezvoltării copilului. Copilul care a fost perturbat într-una din perioadele sale senzitive, împiedicat să se comporte în conformitate cu impulsurile sale interioare, a pierdut pentru totdeauna acea șansă specială de creștere naturală.
Atunci când ceva din mediu frustrează funcționarea interioară a copilului, existența unei perioade senzitive poate fi atestată de reacții violente, tulburări incontrolabile fără o cauză aparentă, pe care le catalogăm drept temperament, accese de furie sau obrăznicie.
O nevoie interioară care se confruntă în cel mai tensionat mod cu opoziția este cauza acestei perturbări. Este apelul și apărarea ființei frustrate și este o stare comparabilă cu creșterea bruscă a temperaturii, fără o cauză patologică adecvată.
Dr. Montessori a afirmat că, prin urmare, este esențial să investigăm cauzele tuturor comportamentelor pe care le numim capricii, doar pentru că ni se par inexplicabile.
Comunicări AMI – 1/2005, pag. 40-41
