Întrebare: De ce lucrează copiii din școlile Montessori pe podea? Există o semnificație pedagogică a lucrului pe covorașe, pe podea?
Rita Schaefer Zener, Ph. D., director de formare AMI și membru al Comitetului editorial, explică teoria Montessori care stă la baza acestei practici comune în mediile Montessori.
Răspuns: Munca copiilor pe podea, pe covorașe mici, este o practică născută din observarea inteligentă a copiilor de către Mariei Montessori. Pregătirea ei medicală și antropologică s-a îmbinat în realizarea acestei practici. Ca om de știință, ea și-a dat seama de nevoia copiiilor de un mediu în care să se poată exprima liber în activități spontane.
Este un fapt bine recunoscut astăzi că copiii trebuie să se miște și să se încarce. Cu toate acestea, pe măsură ce copiii cresc, nevoia lor de mișcare variază. Bebelușul, cu 68% din trunchi, va sta în mod natural pe spate, cu picioarele și mâinile ridicate în aer. Copilul de trei ani, când intră în Casa Copiilor, are picioarele mai lungi în raport cu trunchiul; trunchiul are atunci doar 62%. Acești copii sunt pe punctul de a dezvolta un echilibru perfect. Îi putem vedea adesea culcați pe burtă, cu picioarele îndoite la nivelul genunchilor și picioarele ridicate în aer. Mușchii picioarelor sunt întinși în această poziție. Copiii între 3 și 5 ani caută adesea o poziție de repaus pe podea și își ridică capul și umerii susținându-le cu coatele (Descoperirea copilului, „Educația în mișcare”, „Gimnastica și comportamentul”).
Prima dată când am citit această informație, stăteam pe o canapea în camera familiei în 1963 în San Antonio, Texas. Copiii mei erau în apropiere, jucându-se pe podea. M-am uitat peste partea de sus a cărții și am văzut-o pe Cindy, în vârstă de un an, pe spate, cu picioarele în aer. Stuart, în vârstă de trei ani, întins pe burtă, cu genunchii îndoiți și sprijinit pe coate. M-a impresionat profund validitatea observațiilor Dr. Montessori.
Dr. Montessori continuă să sublinieze că picioarele unui copil de 7 ani reprezintă 75% din înălțimea sa. (Lungimea trunchiului și a picioarelor unui adult este de aproximativ 50:50.) Nu este de mirare că micuții noștri simt nevoia să își întindă mușchii atât de des. Montessori a văzut că micuții trebuie să găsească poziții de odihnă diferite de cea de a sta pe un scaun. Într-adevăr, copiilor le place să stea cu picioarele încrucișate pe podea sau cu ambele picioare așezate într-o parte. Astfel, vedem copiii din școlile Montessori că lucrează pe podea pentru a satisface nevoia naturală de a se odihni de la mișcarea lor continuă.
Având în vedere această nevoie de odihnă, Dr. Montesssori a început să folosească covorașe mici pentru copiii care doreau să lucreze pe podea, în loc să stea pe scaun. Există mai multe raționamente pedagogice pentru acest lucru:
- Respectă nevoia copilului de a schimba poziția.
- Permite o activitate spontană care este mai degrabă energizantă decât obositoare.
- Răspunde unei întrebări legate de disciplină și libertate într-un mediu în care copiilor li se permite să se miște liber. Covorașele servesc drept „insule” de lucru în clasă. Multe lecții de grație și curtoazie le arată copiilor cum să se deplaseze cu grijă în jurul acestora.
- Copiii care lucrează pe un covoraș pe o podea nu se tem să fie loviți sau călcați.
- Spațiul delimitat de covoraș le permite copiilor să exerseze ordinea în munca lor.
Covorașul oferă o linie dreaptă pentru așezarea anumitor materiale și ajută la izolarea pieselor, ca în cazul turnului roz sau al hărților puzzle.
Covorașul poate oferi un punct central în cadrul unei lecții pentru grupuri mici. Copiii așezați în jurul acestuia pot participa cu ușurință. Copiii care stau în picioare în jurul unei mese de multe ori nu pot participa la fel de bine ca atunci când sunt așezați pe podea.
- Rularea și derularea covorașelor, transportarea acestora, curățarea lor, deplasarea în jurul covorașelor etc. sunt exerciții de viață practică utile. Copiii învață abilități de coordonare și respectul, care sunt valoroase în viață.
Există și câteva motive practice și culturale pentru a lucra pe covorașe pe podea. Covorașele sunt mai ieftine decât mesele și scaunele. Covorașele pot fi de mai multe mărimi pentru a se adapta diverselor materiale. În cazul în care spațiul este limitat, covorașele au avantajul de a fi strânse la sfârșitul activității. În culturile în care o mare parte a vieții se desfășoară pe podea, covorașele oferă o modalitate de a respecta acest obicei cultural.
Întrebarea ar fi putut părea banală sau superficială la început. După ce examinăm practica în profunzime, putem vedea că lucrul pe podea pe covorașe mici este de fapt o parte integrantă a mediului pregătit. Copiii mai mari și tinerii pot avea nevoi diferite de utilizare a podelei și pe care le respectăm, în acest fel.
Comunicări AMI – 1/2007, pag. 70-72
