Întrebare: Cum pot ține evidența observărilor pe care le fac copiilor și cum pot pune în practică, la clasă, rezultatele acestora?
Rita Schaefer Zener, Ph. D., director de formare AMI și membru al Comitetului editorial, oferă perspectiva sa cu privire la acest subiect.
Răspuns: Acestea sunt două întrebări separate. Răspunsul la cea de-a doua depinde de cât de bine putem răspunde la prima. Cât de bine ne ținem evidența observărilor noastre este crucial.
Ce fel de observări dorim să urmărim? Majoritatea liderilor de clasă au găsit o modalitate de a ține evidența a ceea ce au făcut, de exemplu, prezentările pe care le-au făcut. Unii au și un sistem pentru a arăta cât de bine a răspuns copilul la prezentare. Aceste înregistrări ale prezentărilor sunt foarte utile în practică. Înregistrările pot arăta dacă există o prezentare neglijată. Înregistrările sunt, de asemenea, foarte utile în planificarea următoarelor prezentări pentru fiecare copil.
Mulți educatori Montessori au dezvoltat un fel de sistem de monitorizare care îi avertizează cu privire la ceea ce se întâmplă cu fiecare copil din grupă. Aceste observații sunt deosebit de utile pentru a le arăta cum trebuie să se miște în clasă și cu ce copil ar trebui să se implice mai mult. Ei au învățat, de asemenea, să „dispară” pentru acei copii care lucrează și să intervină în cazul celor care sunt „pierduți” sau se află în pericol. Ei observă cine este stresat și dacă acel copil poate sau nu să rezolve singur o situație dificilă. Ei observă când și unde să îi redirecționeze pe copii către munca lor. La acest nivel de observare, există de obicei puține înregistrări scrise. Fie se acționează în funcție de cele observate pe moment, fie se decide să nu se acționeze. Unii educatori pot păstra un carnețel de notițe sau post-it-uri pentru a-și putea aminti ce au observat în ceea ce privește munca sau comportamentul copiilor. Ei pot transfera aceste observații în înregistrările lor.
Există unele comunități Montessori care funcționează bine cu acest nivel de observare și răspuns. Există unele care nu funcționează suficient de bine astfel pentru a stârni în mod constant interesul copiilor într-un mod semnificativ. Poate că această întrebare cere o mai bună aprofundare. Iată câteva sugestii:
- observații scrise înregistrate stând așezat;
- observații zilnice ale activităților pe care copiii le aleg liber;
- observații continue ale curbelor de lucru;
- observațiile făcute de asistent.
Mulți educatori Montessori consideră că este dificil, dacă nu chiar imposibil, să se așeze în timpul perioadei de lucru pentru a face observare. Este nevoie de o anumită planificare și de o anumită pregătire a copiilor. Educatorul poate planifica unde va sta și ce tip de carnețel va folosi pentru consemnări. Copiii trebuie să știe că atunci când educatorul stă așezat cu carnețelul lui, acela este un semnal pentru ei. Ei ar trebui să aleagă doar activități pe care le pot face singuri, astfel încât să nu se apropie de educator. Poate exista un alt semnal care să le arate copiilor când se pot apropia din nou de el. Semnalul ar putea fi acela că educatorul își va închide carnețelul, se va ridica și va pune carnețelul și stiloul la locul lor. Lecțiile de grație și curtoazie pot ajuta atât educatorul, cât și copiii, să onoreze acest moment din timpul perioadei de lucru.
Aceste observații făcute stând așezat sunt foarte diferite de cele pe care un educatorul Montessori le face în timp ce interacționează cu grupul de copii. Prin intermediul acestor observații, el poate evalua cu adevărat gradul de independență al copiilor și cât de mult control asupra mișcărilor a dobândit fiecare copil. Aceste observații pot conduce la planificarea următoarelor lecții pentru grupuri mici. Aceste lecții vor evidenția mișcările preliminare pe care copiii le-au „uitat”. Îi vor ajuta pe copii să își rafineze mișcările cu materialele – cum ar fi modul de a introduce cu grijă o piesă într-un puzzle. Ei le pot arăta copiilor cum să se descurce în situații din viața de zi cu zi cu grație și curtoazie. Aceste observații ar trebui, de asemenea, să ofere un feedback pozitiv educatorului atunci când observă progresele pe care le-au făcut copiii.
În al doilea rând, acei educatori care țin evidența alegerilor libere de lucru pe care fiecare copil le face în timpul zilei constată că prezentările lor sunt mai oportune și conduc mai des copilul la concentrare. Ei sunt capabili să facă prezentări care clarifică exact ceea ce copilul trebuie să știe pentru a putea continua. Ei sunt mai capabili să urmărească interesele copilului deoarece sunt conștienți de ceea ce îi place fiecărui copil să facă. Încă o dată, acest lucru va necesita o anumită planificare și pregătire din partea educatorului Montessori. Acesta trebuie să decidă dacă o fișă pentru fiecare copil, o pagină într-un carnețel cu foi volante sau un formular special cu căsuțe i-ar satisface nevoile. Înregistrările trebuie să indice clar copilul și data la care are loc alegerea. Aceste înregistrări sunt cele care indică clar perioadele senzitive ale copiilor.
Va lua ceva timp și perseverență pentru a antrena mintea să facă aceste observații și să le noteze. La început, este posibil ca educatorul Montessori să nu-și amintească activitatea unui anumit copil într-o zi. Conștientizarea faptului că nu-și amintește este un semnal pentru minte pentru a observa activitatea acelui copil în ziua următoare. Prin practică și conștientizarea a ceea ce nu reușim să vedem, mintea își creează capacitatea de a vedea și de a-și aminti observațiile.
În al treilea rând, educatorul Montessori își poate stabili o sarcină zilnică, cum sunt cele oferite în cursurile de formare AMI sau cele enumerate în Spontaneous Activity in Education, cunoscută și sub numele de The Advanced Montessori Method, Vol. 1. Educatorul Montessori poate observa nivelul de lucru al unui copil pe parcursul fiecărei zile. Cu un grup de 25-30 de copii, va fi nevoie de o lună pentru a lucra cu întregul grup. Putem ține evidența acestor observări cel mai ușor folosind curbele de lucru ale Dr. Montessori care sunt descrise în cartea menționată mai sus, capitolul 3 „Contribuția mea la știința experimentală”. Aceste sarcini sunt deosebit de utile în pregătirea pentru dialogul cu părinții.
Educatorul Montessori poate varia această sarcină urmărind uneori un anumit raft sau o anumită zonă pentru a observa ce materiale sunt luate (de copii), cum sunt folosite, cât timp sunt folosite și ce materiale sunt lăsate pe raft. Majoritatea cursurilor de formare au oferit un ghid pentru modul de înregistrare și păstrare a acestui tip de observare. Pentru a pune în practică aceste observații, liderul de clasă trebuie să se întrebe: „De ce acel material este atât de popular?” și „De ce acel material nu este ales?”.
În cele din urmă, educatorul Montesssori poate cere asistentei sale să facă observare. El poate instrui asistenta să facă oricare dintre observațiile de mai sus. Cu toate acestea, pentru ca aceste observații să fie utile în practică, este necesar un mijloc de comunicare.
Dr. Montessori a intenționat să creeze o pedagogie științifică. Ea a stabilit un exemplu grandios de observare și interpretare a comportamentului copiilor. Cu cât ne putem ridica mai mult la acest nivel de lucru, cu atât mai multă încredere putem avea că îi ajutăm pe copii să își atingă potențialul.
Comunicări AMI – 1/2008, pag. 61
