Întrebare: Cum se îmbogățește vocabularul în anii de școală primară?
Kay Baker, trainer AMI pentru nivel primar, oferă perspectiva sa cu privire la acest subiect.
Răspuns: Dezvoltarea limbajului este unul dintre cele mai importante aspecte în viața copilului mic. Atunci când răspundem la o întrebare legată de anii de școală primară este necesar să ne dăm seama că bazele pentru activitatea elementară sunt puse în primii ani de școală. Prin urmare, puterea minții absorbante este esențială pentru dezvoltare. Adultul pregătește pentru copil un mediu bogat în limbaj, încă de la începutul dezvoltării lui. Limbajul este utilizat pentru a oferi copilului cunoștințe și abilități și, la momentul potrivit, copilul utilizează limbajul pentru a-și exprima cunoștințele. Atât timp cât limbajul este prezent în mediul copilului, acesta va dobândi limbajul. Pentru ca dezvoltarea limbajului să aibă loc și să se desfășoare fără sincope, îi putem oferi copilului ajutoare specifice. Ajutoarele specifice pentru îmbogățirea vocabularului țin de domeniul cunoștințelor generale și al competențelor lingvistice.
Ce oferim în termeni de cunoștințe generale? Cum se îmbogățește limbajul copilului? Metoda de îmbogățire a limbajului în anii de școală primară este prezentarea educației cosmice care constă într-o orientare către mediul copilului. Această orientare începe cu povestirea și utilizarea unor cuvinte adecvate ideilor exprimate și limbajului disciplinei. De exemplu, prezentarea ideii de univers copilului implică utilizarea cuvintelor asociate cu universul – galaxie, stea, planetă, asteroid, cometă. Ideile legate de chimie folosesc termeni adecvați precum amestec, soluție, reacție chimică, cristalizare. Studiul gramaticii este însoțit de termeni gramaticali – părți de vorbire, subiect, predicat, conjugarea verbelor, modul indicativ.
Pentru ca un copilul să reflecteze și să învețe ceea ce este necesar nu numai pentru a fi orientat, dar și pentru a trăi confortabil o viață ca ființă umană, copilului îi sunt prezentate variante de activitate independentă. Există mai multe activități care îl ajută pe copil să dobândească vocabularul cunoașterii umane. Există carduri din mai multe domenii: copilul întâlnește vocabularul disciplinei, ajunge la o înțelegere a cuvintelor și apoi este capabil să folosească aceste cuvinte. Există materiale de nomenclatură, un set de broșuri și pagini libere care conțin definiții ilustrate ale ideilor asociate cu diverse discipline, precum geografia, botanica și geometria. Ideile sunt ușor accesibile și izolate pentru copil, astfel încât să îi ofere acestuia cea mai bună oportunitate de interpretare și înțelegere. Copilul nu numai că își construiește un bagaj de cuvinte, dar este îndrumat să definească termenii cu ajutorul ilustrațiilor izolate. În cazul în care copilul întâmpină dificultăți, ghidul este acolo pentru a furniza imagini senzoriale, a clarifica prin reprezentare și a propune o muncă independentă pentru consolidarea ideilor.
Un domeniu de activitate care încurajează consolidarea finală a cunoștințelor obținute este cel al clasificării. De exemplu, după ce a învățat termenii asociați pentru o varietate de plante de pe pământ, copilul le clasifică pe categorii – diferite forme de frunze – liniare, eliptice, etc. În cele din urmă, copilul este îndrumat să aplice termeni legați de mai multe părți ale plantei pentru a încadra planta respectivă în cadrul unei scheme de clasificare.
Pe scurt, termenii asociați cu diverse discipline, cum ar fi știința, istoria, matematica, arta, muzica etc. sunt prezentați copilului. Copilul este apoi încurajat să folosească acești termeni în cadrul unor activități interesante și, astfel, să dobândească un vocabular îmbogățit. Astfel, copilul, dispunând de cunoștințe și de limbajul asociat acestor cunoștințe, are bazele necesare pentru a utiliza aceste cunoștințe atunci când vorbește și scrie.
Cum rămâne cu prezentarea competențelor lingvistice? Cum își dezvoltă copilul abilitățile de a vorbi și de a scrie despre ceea ce știe? La baza dezvoltării de către copil a fluenței în vorbire și scriere stă disponibilitatea adultului de a-l asculta pe copil. Conversațiile cu copilul încă din primii ani de viață îi oferă acestuia ocazia de a vorbi și de a exprima ceea ce are în minte. Copilul primește apoi cunoștințe despre simboluri care îi permit să se exprime fără să vorbească. Copilului i se oferă cunoștințe despre alfabet și asocierea alfabetului cu cuvinte în mintea sa. Scrierea cu alfabetul mobil este primul pas în acest proces de exprimare a gândurilor copilului. Scrierea cu un instrument de scris este introdusă pe măsură ce copilul își perfecționează controlul mâinii. Un ultim pas este aducerea la cunoștința copilului nu numai a faptului că se poate exprima singur, ci și că poate asculta ceea ce spun alții și poate citi ceea ce scriu alții. Capacitatea de a citi este ceea ce îi va permite copilului din clasele primare să se raporteze la societate și să beneficieze de cunoștințele oamenilor. Cu această bază, ceea ce primește copilul din clasele primare este perfecționarea exprimării orale și scrise.
În primul rând, copilul este încurajat să se exprime prin limbajul vorbit și scris. Când copilul intră în clasele primare, este necesar să i se prezinte abilitățile care îl ajută să interacționeze cu societatea. Copilului i se oferă cunoștințe despre regulile de comunicare (ortografia, scrisul cu majuscule, punctuația, acordul dintre subiect și predicat, variația cuvintelor și multe altele) și exersează utilizarea lor pentru a se exprima mai clar și a reflecta cât mai exact ceea ce este în mintea lui.
Aceste ajutoare pentru dezvoltare apar în paralel. Ceea ce îl ajută pe copil este să primească cunoștințe despre umanitate și abilitatea de a-și putea exprima gândurile cu privire la aceste cunoștințe pe măsură ce le dobândește. Odată ce au dobândit unele cunoștințe, mințile lor vor fi puse în mișcare. Copilul este acum pregătit să caute cunoștințe suplimentare și vrea să se exprime. Atunci vedem înflorirea dezvoltării umane. Copilul intră în viața umanității și își aduce contribuția.
Comunicări AMI – 1/2009, pag. 55
