Întrebare: Suntem acum în era calculatoarelor și a internetului. Ar trebui să introducem calculatoarele într-o Casă a Copiilor atunci când copilul are în jur de doi ani? Ce fel de activități ar trebui introduse? Copiii nu sunt încă în măsură să mânuiască mouse-ul. Ar trebui ca activitățile să se învârtă în jurul povestirii și apoi să treacă treptat la alte activități pe măsură ce copiii cresc?
În India, copiilor le place să lucreze cu calculatoarele. Știu un copil de trei ani care poate chiar să introducă singur CD-ul și să lucreze cu el. Desigur, astfel de cazuri sunt rare. Credeți că aceste tipuri de activități sunt dăunătoare din punct de vedere fizic sau psihic?
Răspuns: Computerele nu ar trebui introduse sub nicio formă într-o Casă a Copiilor. Calculatoarele nu ar trebui introduse ca instrument de lucru în nici o sală de clasă până când copiii nu au împlinit vârsta de cel puțin nouă ani, când mințile lor au dobândit maturitatea necesară pentru a le folosi ca o extensie, mai degrabă, decât ca un substitut al propriilor abilități.
Introducerea calculatoarelor la o vârstă fragedă este deosebit de dăunătoare pentru dezvoltarea copilului, atât din punct de vedere fizic, cât și mental, dintr-o serie de motive. Poate că cel mai grav prejudiciu apare deoarece computerul imobilizează copilul. Copilul învață prin mișcare și prin asimilarea mediului înconjurător cu ajutorul simțurilor sale. Atât pentru mișcare, cât și pentru utilizarea simțurilor, computerul reprezintă un dezavantaj major.
Un copil de doi ani căruia i s-a permis să se miște liber de când a venit pe lume poate cu siguranță să învețe să folosească mouse-ul și este cu siguranță capabil să introducă un CD, dar în ce scop? Pentru a apela la imagini fără dimensiuni care pot sau nu pot avea vreo legătură cu experiența sa umană? Calculatoarele sunt instrumente minunat de ingenioase, cu un potențial imens la locul și la momentul potrivit. Cu toate acestea, calculatoarele sunt cu adevărat dăunătoare pentru dezvoltarea minții, a corpului, a spiritului uman. De asemenea, ele sunt capabile să deformeze și să mutileze viața emoțională a individului în creștere.
Suntem o specie socială și avem nevoie de contact cu alți oameni dacă vrem să devenim noi înșine oameni. Nu putem socializa cu fantome, cu electroni, cu realități virtuale. Suntem creaturi ale pământului, nu ale eterului.
Comunicări AMI – 4/2001, pag. 38
