Întrebare: Cum este introdusă istoria în Casa Copiilor?
Răspuns: Dacă copiii au fost primiți într-un mediu bogat, în primii trei ani de viață ei vor pune baze solide ale complicității și solidarității cu lumea lor și cu toate fenomenele ei exaltante, printre care, în primul rând și mai presus de toate, propria lor specie. Oamenii din jurul lor sunt o sursă inepuizabilă de interes. Inițial, cei prezenți și concreți, iar pe măsură ce simțul timpului, capacitatea lor de abstractizare și imaginația lor se dezvoltă, îi vor fascina și faptele, aventurile oamenilor din trecut.
„Într-adevăr, în ce privește dragostea pentru mediu, putem să luăm în considerare impulsul irezistibil care, de-a lungul perioadelor senzitive, îl unește pe copil cu lucrurile. Nu este vorba de iubire în sensul în care este înțeleasă în mod obișnuit ca un sentiment emoțional, ci de o iubire a inteligenței care vede, asimilează și se construiește prin iubire.” (Maria Montessori, Taina copilăriei)
Tot ceea ce se oferă copiilor în Casa Copiilor trebuie să țină cont de interesul copiilor pentru mediul lor. Istoria este introdusă pur și simplu sub forma unor legende ilustrate ale vieții umane de-a lungul timpului, mai degrabă, decât prezentată ca materie. Istoria este întrețesută în fibrele mediului. Istoria este prezentă în povești, ale altora și ale noastre. Toate poveștile adevărate sunt istorie. Chiar și o relatare a unui eveniment care a avut loc cu doar o jumătate de oră înainte este un grăunte de istorie: „În această dimineață, când veneam la școală …”, „Când eram o fetiță …”, „Când tatăl meu era un băiețel”, ”Cu mult, mult timp în urmă, când bunicul meu era un tânăr …” Poveștile de familie din trecut sunt și ele istorie.
Istoria este prezentă în muzică, limbajul spiritului locului și timpului. Fără muzică, istoria este uscată. Istoria este prezentă în artă și artefacte. Mediile ar trebui să aibă seturi de cărți de artă atractive și frumoase, cărți despre artă și arhitectură, reproduceri ale marilor picturi – puține și rare, oferindu-li-se locul și spațiul pe care le merită. Obiectele folosite în mediu pot și trebuie să aibă valoare istorică.
Atunci când se citesc cărți, ar trebui menționate numele autorilor, țara lor de origine (pentru că istoria și geografia sunt inseparabile) și perioada în care au trăit. Atunci când se ascultă muzică, din nou, trebuie menționate numele, țara și epoca compozitorului.
După cum spunea odată un Montessorian avizat, copilul din Casa Copiilor este interesat în mod fundamental de fapte, limbaj și explorare senzorială. Nu trebuie uitat răspunsul afectiv al copilului la fapte, limbaj și explorare senzorială. Dacă un copil a atins și a fost încântat de țesăturile de mătase din cutiile cu țesături, acesta va privi cu încântare ciorapii de mătase ai lui Napoleon, de exemplu.
Ca ființe umane, iubim istoria speciei noastre și a altor specii; istoria pământului nostru și a universului nostru. Umanitatea imaculată a copiilor este foarte receptivă și vor progresa prin povestea omenirii, dacă aceasta este spusă cu blândețe, cu convingere absolută.
Comunicări AMI – 1/2002, pag. 34-25
