Întrebare: Cum se introduce muzica în clasa Montessori pentru copiii de 6-9 ani? Și cum ar putea fi sprijinită acasă educația muzicală?
Dr. Jean Miller, expert Montessori în domeniul muzicii, oferă perspectiva sa asupra acestui subiect.
Răspuns: Pentru a răspunde la această întrebare în legătură cu copiii de 6-9 ani, trebuie să luăm în considerare muzica în ansamblu și ca parte integrantă a ofertelor complet integrate într-un mediu Montessori. Muzica, ca parte din programa Montessori, a fost dezvoltată de Anna Maria Maccheroni în colaborare cu Maria Montessori. Este un program excelent, bine structurat, care include cântatul, ascultarea, teoria muzicii și educarea urechii, mișcarea și ritmul, compoziția, cântatul la instrumente, istoria și literatura muzicii, forma muzicală și studiul stilului asociat cu diferite epoci din istoria muzicii sau cu diferite țări sau culturi.
Primul domeniu menționat mai sus, cântatul, oferă copiilor un repertoriu de melodii care pot fi folosite în redarea și analiza muzicii. Cântatul oferă, de asemenea, ocazii de înțelegere a scării muzicale, de exprimare a sentimentelor și de familiarizare a copiilor atât cu culturile din alte părți ale lumii, cât și cu epocile din istoria muzicii. În Casa Copiilor sunt alese melodii simple, care sunt ușor de cântat. Melodiile trebuie să folosească o gamă scurtă de note, fără salturi mari, pentru a nu solicita corzile vocale ale copiilor. Cântecele trebuie să fie suficient de scurte pentru a fi reținute ușor de către copii. Copiii mai mari pot fi inițiați în cântece mai lungi și mai complicate.
Elementul de ascultare se referă la expresia muzicală. Sentimentul exprimat de o piesă muzicală, cum ar fi un cântec popular, o piesă religioasă sau o compoziție a unui mare compozitor, poate fi absorbit și recunoscut de copii. Acest lucru duce la ascultare și contemplare în liniște, la exprimarea sentimentului prin mișcare, la exprimarea sentimentului în scris sau în artă, la examinarea calităților și caracteristicilor diferitelor instrumente muzicale sau la familiarizarea copiilor cu o epocă sau un grup de oameni prin muzica produsă de aceștia. Acest lucru poate duce la studiul stilului și al formei muzicale. Posibilitățile de extindere a acestei idei sunt nelimitate. Aprecierea muzicii este un rezultat natural al acestui studiu.
Atunci când materialele de limbaj sunt prezentate ca răspuns la perioadele senzitive ale copiilor, scrisul precede cititul. Această scriere ar trebui să reflecteze o expresie creativă a copiilor. Pentru a face posibilă această libertate de exprimare, este necesară stăpânirea unui număr de abilități. Adultul din mediul Montessori îi ajută pe copii să dobândească aceste abilități necesare prin predarea indirectă, astfel încât copiii înșiși să poată exploda în mod creativ.
Același lucru este valabil și pentru muzică. Formarea urechii pentru înălțimea sunetelor și ritm prin teoria muzicii și mișcare oferă copiilor unele dintre componentele necesare ale sistemului. Stăpânirea acestor componente le oferă copiilor un mediu prin care se pot exprima în mod creativ și, astfel, pot continua să își extindă auto-crearea. Fie că este vorba de limbaj verbal sau de muzică, creativitatea copiilor este forța motrică care susține experiența ce duce la stăpânirea unui set de abilități ca parte integrantă a dezvoltării lor personale. Maria Montessori scria: „Nici o limbă nu este suficient de bogată pentru a da expresie vieții care izvorăște din interior”. Muzica oferă copiilor un alt „limbaj” pentru exprimarea de sine și de comunicare.
Cântatul de probă vine înaintea înregistrării propriilor compoziții pe hârtie. Prin citirea și interpretarea propriilor compoziții se ajunge la înțelegerea semnificației notelor muzicale. Urmează apoi citirea și interpretarea lucrărilor altor compozitori. Producerea muzicii implică inițial clopoțeii Montessori. Mai târziu, pot fi utilizate monocordul, pianul și alte instrumente de percuție și melodice. Explorarea acestora poate duce la compoziție, concerte, acompaniament pentru producții dramatice, studiul științific al sunetului, etc.
În raport cu întregul program Montessori, muzica este parte integrantă a curriculumului integrat. Este legată de matematică, limbă, știință, istorie etc. și, prin urmare, apare frecvent în viața clasei. În mod ideal, adultul care introduce muzica în clasă este liderul de la clasă. Acesta este persoana care cunoaște copiii și materialele și exercițiile care sunt adecvate în mediul Montessori și care îi poate ajuta pe copii să stabilească o legătură cu aceste materiale și activități. La fel de important, liderul de clasă este persoana care poate include muzica în clasă astfel încât aceasta să nu interfereze cu ciclul de lucru de trei ore. În mod ideal, muzica, arta sau orice altceva care ar putea primi un tratament special din partea unui specialist ar solicita ca acesta să fie prezent în mod regulat în mediul clasei.
Folosirea în sistemul Montessori a profesorilor de specialitate întrerupe ciclul de lucru. Pentru o discuție despre ciclul de lucru în Montessori, este recomandat să se vadă The Advanced Montessori Method Vol. 1 de Maria Montessori. Acest lucru ridică o problemă de valori și obiective. Problema este dacă este mai important pentru copii să își dezvolte ritmul natural de lucru, să învețe cum să învețe și să se creeze singuri sau să obțină un anumit conținut intelectual. Primul este un obiectiv Montessori; al doilea este un obiectiv tradițional tipic. Copiii Montessori dobândesc un anumit conținut intelectual ca efect secundar al dezvoltării lor ca ființe umane integrate din punct de vedere social, emoțional, intelectual etc. Un program Montessori trebuie să se angajeze să sprijine desfășurarea spontană a vieții copiilor într-un mod care să păstreze unite toate aspectele personalității lor.
De la Casa Copiilor și până în clasele primare, copiilor le sunt oferite semințele culturii. În ceea ce privește muzica, aceasta înseamnă că ei sunt expuși la muzică. Nu este rolul școlii Montessori să perfecționeze tehnicile muzicale, în special în ceea ce privește interpretarea. Copiii care sunt interesați de perfecționarea tehnicilor ar trebui să urmeze studii muzicale suplimentare cu profesori particulari.
Consecințele existenței unor profesori de muzică dedicați pentru aspectele muzicale care pot fi acoperite de liderul Montessori în cadrul clasei (în timpul primului și celui de-al doilea plan de dezvoltare) sunt următoarele:
- Copiii dobândesc ideea că muzica este separată de viața obișnuită a clasei și că doar anumite persoane pot face muzică.
- Copiii sunt mai puțin capabili să vadă relația dintre muzică și celelalte părți ale programei școlare și, prin urmare, evenimentele muzicale spontane sunt mai puțin probabil să apară în clasa Montessori.
În situația în care profesorul Montessori, liderul de clasă, nu poate oferi muzică copiilor, ar putea fi luat în considerare un „profesor special de muzică”. În mod ideal, această persoană lucrează cu profesorul Montessori într-un mod care i-ar permite să fie persoana care oferă activități muzicale copiilor. Dacă acest lucru este imposibil, atunci profesorul dedicat de muzică ar trebui angajat în așa fel încât ciclul de lucru să nu fie perturbat de introducerea muzicii.
Părinții pot sprijini dezvoltarea laturii muzicale a copilului lor prin introducerea muzicii în casa lor. Aceștia pot participa împreună la evenimente muzicale și pot oferi cursuri private copilului lor, în afara orelor de școală. De asemenea, ei pot sprijini oferta muzicală a școlii contribuind la finanțarea achiziționării de echipamente muzicale de bună calitate pentru a fi folosite de copii.
Comunicări AMI – 1/2006, pag. 85
